Acest grafic prezintă proprietățile măsurate ale celor șapte exoplanete TRAPPIST-1 (etichetate de la b la h), arătând cum se strâng între ele, precum și cu Pământul și cu celelalte lumi stâncoase interioare din propriul nostru sistem solar. Dimensiunile relative ale planetelor sunt indicate de cercuri. Toate planetele TRAPPIST-1 cunoscute sunt mai mari decât Marte, cinci dintre ele în 15% din diametrul Pământului. Axa verticală arată densitățile necomprimate ale planetelor. Densitatea, calculată din masa și volumul unei planete, este primul pas important în înțelegerea compoziției acesteia. Densitatea necomprimată ia în considerare faptul că, cu cât o planetă este mai mare, cu atât propria gravitație va împacheta materialul planetei și va crește densitatea acesteia. Prin urmare, densitatea necomprimată oferă de obicei un mijloc mai bun de comparare a compoziției planetelor. Complotul arată că densitățile necomprimate ale planetelor TRAPPIST-1 sunt similare una cu cealaltă, ceea ce sugerează că ar putea avea toate o compoziție similară. Cele patru planete stâncoase din propriul nostru sistem solar prezintă mai multe variații în densitate în comparație cu cele șapte planete TRAPPIST-1. Mercur, de exemplu, conține un procent mult mai mare de fier decât celelalte trei planete stâncoase și are astfel o densitate necomprimată mult mai mare. Axa orizontală arată nivelul de iluminare pe care fiecare planetă îl primește de la steaua gazdă. Steaua TRAPPIST-1 are doar 9% din masa Soarelui nostru, iar temperatura sa este mult mai rece. Dar, deoarece planetele TRAPPIST-1 orbitează atât de aproape de steaua lor, ele primesc niveluri comparabile de lumină și căldură cu Pământul și planetele învecinate. „Zonele locuibile” corespunzătoare – regiunile în care o planetă asemănătoare Pământului ar putea susține apă lichidă pe suprafața sa – ale celor două sisteme planetare sunt indicate în partea de sus a diagramei. Cele două zone nu se aliniază tocmai pentru că steaua mai rece TRAPPIST-1 emite mai multă lumină sub formă de radiație infraroșie care este absorbită mai eficient de o atmosferă asemănătoare Pământului. Deoarece este nevoie de mai puțină iluminare pentru a atinge aceleași temperaturi, zona locuibilă se îndepărtează mai mult de stea. Masele și densitățile planetelor TRAPPIST-1 au fost determinate prin măsurători ale variațiilor ușoare ale momentelor orbitelor lor, folosind observații extinse făcute de telescoapele spațiale Spitzer și Kepler ale NASA, în combinație cu datele de la Hubble și o serie de telescoape de la sol. Cea mai recentă analiză, care include înregistrarea completă a lui Spitzer de peste 1,000 ore de observații TRAPPIST-1, a redus incertitudinile măsurătorilor de masă la doar 3-6%. Acestea sunt printre cele mai precise măsurători ale maselor planetare oriunde în afara sistemului nostru solar. https://photojournal.jpl.nasa.gov/catalog/PIA24371 24371-01-15T00: 00: 00 Z
