Camerele de luat vederi ale lui Voyager 1 în februarie 14, 1990, au îndreptat înapoi spre soare și au făcut o serie de fotografii cu soarele și planetele, făcând primul portret al sistemului nostru solar văzut din exterior. În timpul luării acestui mozaic format dintr-un total de 60 cadre, Voyager 1 a realizat mai multe imagini ale sistemului solar interior de la o distanță de aproximativ 4 miliarde de mile și aproximativ 1990. grade deasupra planului eclipticului. Treizeci și nouă de cadre cu unghi larg leagă împreună șase dintre planetele sistemului nostru solar în acest mozaic. Cel mai exterior Neptun este 30 de ori mai departe de Soare decât Pământ. Soarele nostru este văzut ca obiectul strălucitor din centrul cercului de cadre. Imaginea cu unghi larg a soarelui a fost realizată cu cel mai întunecat filtru al camerei (o bandă de absorbție a metanului) și cea mai scurtă expunere posibilă (5 miimi de secundă) pentru a evita saturarea tubului vidicon al camerei cu lumina soarelui împrăștiată. Soarele nu este mare așa cum este văzut de pe Voyager, doar aproximativ o patruzecime din diametru văzut de pe Pământ, dar este încă de aproape 8 milioane de ori mai strălucitor decât cea mai strălucitoare stea de pe cerul Pământului, Sirius. Rezultatul acestei luminozități mari este o imagine cu reflexii multiple din optica din cameră. Imaginile cu unghi larg din jurul soarelui arată, de asemenea, multe artefacte atribuite luminii împrăștiate în optică. Acestea au fost luate prin filtrul clar cu expuneri de o secundă. Inserturile arată planetele mărite de multe ori. Imaginile cu unghi îngust ale Pământului, Venus, Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun au fost obținute pe măsură ce nava spațială a construit mozaicul cu unghi larg. Jupiter este mai mare decât un pixel cu unghi îngust și este clar rezolvat, la fel ca și Saturn cu inelele sale. Uranus și Neptun par mai mari decât sunt în realitate din cauza decolorării imaginii din cauza mișcării navei spațiale în timpul expunerilor lungi (14 secunde). De la marea distanță a lui Voyager, Pământul și Venus sunt simple puncte de lumină, mai mici decât dimensiunea unui element de imagine, chiar și în camera cu unghi îngust. Pământul avea o semilună de numai 0.12 pixeli. Întâmplător, Pământul se află chiar în centrul uneia dintre razele de lumină împrăștiate rezultate din preluarea imaginii atât de aproape de soare. http://photojournal.jpl.nasa.gov/catalog/PIA00451 1996-12-13T14: 30: 32Z
